Totalul afișărilor de pagină

luni, 2 iulie 2018

PROZA FANTASTICĂ

FANTASTICUL este o categorie estetică definită în raport cu realul și imaginarul, plasându-se între acestea și producând o ezitare de încadrare a evenimentului în natural sau supranatural. Tzvetan Todorov spunea că fantasticul este ezitarea cuiva care nu cunoaște decât legile naturale pus față în față cu un eveniment în aparență supranatural (Introducere în literatura fantastică).
În literatura română, vorbim despre proza fantastică începând cu epoca marilor clasici, prin creațiile eminesciene (basme culte, nuvele), ale lui Caragiale (nuvele fantastice), Creangă și Slavici (poveștile). În secolul al XX-lea , intruziunea fantasticului în narațiunea construită realist se realizează într-un mod discret, aproape imperceptibil, așa cum se întâmplă în creațiile lui Mircea Eliade și Vasile Voiculescu.
Postmodernismul preia ideea fantasticului care concurează realul sub forma unei literaturi parabolice și simbolice în care metafora, alegoricul și simbolul creează mister ( Ștefan Agopian, Mircea Cărtărescu).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu