PUNCTUL marchează pauza ce se face în vorbire între propoziții sau fraze independente ca sens.
SEMNUL ÎNTREBĂRII este folosit în scriere, pentru a marca intonația propozițiilor sau frazelor interogative; poate fi folosit simultan cu semnul exclamării, în cazul propozițiilor interogative retorice, prin care se transmite o informație, un mesaj, în asociere cu atitudini ale vorbitorului, precum îndoiala, nedumerirea, indignarea etc..
SEMNUL EXCLAMĂRII marchează grafic intonația propozițiilor și a frazelor exclamative sau imperative; se folosește după interjecții și vocative care exprimă stări afective și sunt considerate cuvinte independente; exprimă implicarea afectivă a vorbitorului sub forma emoției, uimirii, bucuriei, surprizei, furiei etc. .
VIRGULA delimitează grafic unele propoziții în cadrul frazei și unele părți de propoziție în cadrul propoziției, marchează anumite pauze scurte făcute în cursul rostirii unei propoziții sau fraze, redă ritmul vorbirii și al intonației; în propoziție, virgula se folosește în următoarele situații: între părți de propoziție de același fel, pentru a marca o apoziție, după și înainte de substantivele în cazul vocativ, în locul unui verb omis prin elipsă, după construcțiile gerunziale și participiale aflate la începutul frazei, pentru delimitarea cuvintelor și construcțiilor incidente, după adverbele de negație și de afirmație (când acestea sunt echivalente ale unei propoziții); în frază, virgula desparte propoziții de același fel, realizând juxtapunerea, dar și propozițiile coordonate prin unele conjuncții (dar, iar, însă, ci, deci, așadar) sau intercalate.
PUNCTUL ȘI VIRGULA marchează o pauză mai mare decât cea redată prin virgulă și mai mică decât cea redată prin punct; fiind mai mult un mijloc stilistic decât gramatical, folosirea sa este dictată de preferința celui care scrie; ca efect stilistic, poate da frazei o anumită ritmicitate sau poate sublinia asemănări de structură.
DOUĂ PUNCTE anunță vorbirea directă sau o enumerare, o explicație, o concluzie și marchează, totodată, o scurtă pauză.
SEMNELE CITĂRII sau GHILIMELELE se întrebuințează pentru reproducerea întocmai a unui text spus sau scris de cineva; de asemenea, pot înlocui linia de dialog, în interiorul unei narațiuni; ca implicație stilistică, pot marca ironia la adresa cuiva.
LINIA DE DIALOG indică începutul vorbirii directe, intervenția fiecărei persoane care ia parte la o conversație.
LINIA DE PAUZĂ delimitează planul comentariilor sau al incidenței de cel al comunicării propriu-zise, izolează o apoziție sau o explicație a emițătorului, marchează lipsa unui verb (o elipsă).
PARANTEZELE ROTUNDE și DREPTE arată un adaos în interiorul propoziției sau al unei fraze, includ o exemplificare, o explicație, o precizare, un detaliu.
PUNCTELE DE SUSPENSIE marchează o pauză sau o întrerupere în timpul vorbirii, redând surprinderea, ezitarea, îndoiala, tensiunea, incoerența vorbitorului.
CRATIMA , ca semn de punctuație, numită și liniuță de unire sau de despărțire, se folosește în repetiții (încet-încet) , în expresii (tura-vura) , între două numerale pentru a indica aproximația numerică (două-trei zile).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu