BACALAUREAT 2023 - Simulare Brăila - SUBIECTE, Limba și literatura română

 

Povestea lui Harap-Alb, de Ion Creangă - încadrarea într-o perioadă, într-un curent literar sau într-o orientare tematică

Perioada: Epoca marilor clasici

Specie literară: basm

Basmul   este o specie a genului epic, în prozã, de dimensiuni medii, cu numeroase personaje, purtãtoare ale unor valori simbolice, Binele şi Rãul, cu o acţiune care implicã fabulosul şi care se finalizeazã cu triumful forţelor binelui.

Date despre operă: -este un basm cult care a apărut în 1877, în revista "Convorbiri literare", fiind apoi reprodus în ziarul "Timpul", în mai multe numere succesive.

Geneza (originea): schema narativă a basmului popular modificată conform viziunii artistice a autorului.

Acțiunea începe printr-un echilibru inițial, care ulterior se destramă,urmând să fie refăcut prin parcurgerea unor probe.După recuperarea acestui echilibru are loc răsplata eroului.

Curent literar: realism

Textul se încadrează esteticii realiste prin: obiectivitatea perspectivei narative, utilizarea tehnicii detaliului semnificativ, crearea unor tipologii umane(de exemplu,  Harap-Alb reprezintă naivul, omul lipsit de experiență, Spânul parvenitul , Sf.Duminică omul înțelept) și umanizarea fantasticului.

Tema: lupta dintre bine și rău ¬ confruntare care duce la maturizarea eroului

Ultima noapte de dragoste , întâia noapte de război, de Camil Petrescu - 2 scene/ secvențe relevante pentru tema romanului

   Scena de la popota ofițerilor evidențiază poziția inadaptatului ȘTEFAN Gheorghidiu.

Drama interioară a personajului principal se declanșează în momentul dicuției de la popotă despre un articol dintr-un ziar, care dezvăluie faptul că un bărbat din înalta societate și-a ucis soția infidelă și a fost achitat. Ofițerii de la popotă se aprind în dicuții pe tema infidelității femeii, iar acest lucru declanșează o intervenție verbală violentă a lui Ștefan în dicuția lor, sugerându-le să vorbească despre ceva la care se pricep.

   Excursia la Odobești

Ștefan își pune problema infidelității soției în timpul excursiei la Odobești, când observă o apropiere a acesteia față de domnul G., "un dansator foarte căutat de femei"

Excursia de la Odobești este o secvență semnificativă în caracterizarea personajului: este momentul când gelozia se amplifică și începe să îl macine, deși încearcă să o mascheze; începe să analizeze fiecare gest al femeii pentru a găsi răspuns întrebărilor sale;

Baltagul, de Mihail Sadoveanu - 2 scene/ secvențe relevante pentru tema romanului

1.SCENA COBORÂRII ÎN FÂNTÂNĂ ¬ maturizarea lui Gheorghiță 

2.SCENA PRAZNICULUI¬ demascarea vinovaților

•  Scena coborârii în râpă duce la maturizarea lui Gheorghiță. El coboară ca un tânăr imatur  și ferit de marile dureri ale vieții, urcând apoi la suprafață ca un tânăr matur, inițiat prin durerea pe care o conștientizează odată cu noul statut existențial, acela de orfan. Această experiență îl forțează să se responsabilizeze și să-și asume rolul de viitor cap al familiei.
• În scena praznicului, Vitoria regizează demascarea vinovaților. Cu o logică impecabilă, prin vorbe înțepătoare și aluzive, ea îi spune pe ucigași la o stare de tensiune psihologică greu de suportat, determinându-i să mărturisească adevărul.

Bacalaureat, Subiectul al II-lea, MODEL DE REZOLVARE- Relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice

Textul … (titlul) , scris de … (autorul) , aparține genului liric, deoarece autorul își exprimă în mod direct gândurile, ideile și sentimentele prin intermediul eului liric și al mijloacelor de expresivitate artistică.

            Textul liric citat este organizat sub forma unui monolog liric de tip confesiv/ monolog liric adresat, fapt ce reiese din utilizarea  verbelor și a formelor pronominale la persoana I/ la persoana a II-a : … (exemple din text). Alte mărci ale subiectivității prezente în text sunt: … (DACĂ ESTE CAZUL, exemple din text: verbe la imperativ, substantive în cazul vocativ, interjecții, exclamații, interogații, puncte de suspensie care indică pauze afective). Tema textului este … și este susținută de motivul / motivele literare … . Autorul își exprimă în mod direct sentimentele de … (încântare/ dragoste/admirație/melancolie/nostalgie / resemnare / neliniște/ tristețe/ frică/ îndoială/ dezamagire/ dor/ bucurie / optimism / linște etc.)  etc.) provocate de …… ( trecerea timpului, frumusețea naturii, așteptarea cuiva, fiiința iubită, pierderea unei persoane dragi etc.) prin intermediul eului liric, aflat în ipostaza de …. (îndrăgostit /revoltat /singuratic / observator / contemplator/ ființă meditativă/căutător al unui ideal etc.).De asemenea, remarcăm că monologul liric se împletește cu descrierea, mod de expunere prin care se contureaza … (un peisaj diurn, nocturn,montan, autumnal,al hibernării, al dimineții, al înserării etc.) care constituie cadrul meditației/ amintirii etc.

            Limbajul textului se caracterizează prin expresivitate, realizată prin utilizarea figurilor de stil și a imaginilor artistice. Se remarcă …. (numirea unor figuri de stil și semnificațiile a cel puțin două dintre ele). Pe lângă acestea, apar și imagini artistice sugestive … (exemple din text: vizuale, auditive, olfactive, tactile, dinamice) care impresionează cititorul/ conturează o atmosferă de … (liniște/ veselie/ mister/ tristețe etc.) / descriu planul cosmic/terestru etc.

        În concluzie, semnificațiile textului … (titlul operei literare) , scris de … (autorul ), se leagă  de sentimentele de …… și de trăirile eului liric. Se conturează astfel un mesaj poetic sensibil care impresionează cititorul.

ESEU - DIN CEAS, DEDUS … sau JOC SECUND, de Ion Barbu

                                   

                                   Din ceas, dedus adâncul acestei calme creste,
                                   Intrată prin oglindă în mântuit azur,
                                   Tăind pe înecarea cirezilor agreste,
                                   În grupurile apei, un joc secund, mai pur.

                                    Nadir latent! Poetul ridică însumarea
                                   De harfe resfirate ce-n zbor invers le pierzi
                                   Și cântec istoveşte: ascuns, cum numai marea
                                   Meduzele când plimbă sub clopotele verzi.

            Ion Barbu este un poet modernist, asemenea lui Tudor Arghezi şi Lucian Blaga, aparţinând perioadei interbelice a literaturii române. Numele de Ion Barbu este un pseudonim literar al lui Dan Barbilian, matematician de reputaţie europeană. La început, cochetează cu literatura doar din ambiţia de a-i demonstra lui Tudor Vianu că poate scrie poezie: "Am început să scriu în vederea unui singur cititor, Tudor Vianu". Gândirea barbiană se întemeiază pe concepția conform căreia poezia este "un semn al minții", ea interferând (întâlnindu-se/intersectându-se) cu matematica: "Oricât ar părea de contradictorii acești doi termeni la prima vedere, poezia și matematica, există undeva în domeniul înalt al geometriei, un loc luminos unde se întâlnește cu poezia". Poetul matematician este împotriva "poeziei leneșe" și în favoarea lirismului pur, înțeles drept contemplare a lumii, comunicare cu universul.

            Criticul literar Tudor Vianu distinge trei etape ale poeziei sale: parnasiană ("Lava", "Munții"), baladică și orientală ( "Riga Crypto și lapona Enigel", "După melci") și ermetică ("Oul enigmatic", "Timbru"). 

            Poezia "Din ceas, dedus …" sau "Joc secund", după alții, deschide volumul "Joc secund", publicat în 1930 și face parte din ultima perioadă de creație, deoarece limbajul este greu accesibil, iar decodarea semnificațiilor presupune efort intelectual. Interesant este că poetul nu a dat un titlu textului. Ion Barbu a invitat astfel cititorii să colaboreze la oferirea unui titlu, un prim gest de participare la descifrarea sensului testului.

            Poezia este o artă poetică modernă, prezentând viziunea autorului despre poezie și despre menirea sa ca poet. Prima strofă definește poezia, iar a doua evidențiază rolul poetului care transfigurează artistic realul, transformându-l într-un "joc secund".

            În această artă poetică, autorul valorifică mitul peșterii enunțat de filosoful grec Platon: universul în care trăim, lumea comună este o copie imperfectă a lumii ideilor pure, a Paradisului. Ion Barbu completează această viziune prin găsirea unei căi de purificare,prin poezie. "Jocul secund" este o reflectare în oglindă a lumii omului comun care tinde către cer, către sacru, către "mântuit azur".

            Tema textului este creația. Poezia este o lume la care se ajunge prin intrarea în "oglindă". Motivul literar al oglinzii trimite către reflectare, transfigurare, oglinda având rolul de a purifica tot ceea ce este material, alterând astfel condiția umană. Oglinda filtrează (purifică) materialitatea lumii, purificând-o și apropiind-o de lumea ideilor, de model, de perfecțiune, de "mântuit azur", epitet metaforic care sugerează absolutul și sacrul. Actul poetic este similar creației divine.

            Poezia este structurată în două strofe catren, prima definind creația, iar a doua condiția creatorului în raport cu arta. Aceste două strofe se constituie și în secvențe poetice care pun în lumină tema, motivele, ideile poetice.

            Prima secvență poetică reliefează ideea că arta este un "joc secund", deoarece reprezintă o transfigurare a realului,  a jocului prim care , la rândul său, este o copie a jocului esențelor, conform filozofiei lui Platon. Jocul este "dedus", obținut pornind de la realitate, "din ceas", ceasul fiind simbol al ieșirii din timpul real.

            A doua secvență poetică surprinde condiția poetului care sintetizează, organizează esențele lumii, experiențele existențiale, sursele de inspirație: "Poetul ridică însumarea / De harfe resfirate" . Asocierea poeziei cu marea trimite către dublul aspect al acestora: suprafața care este accesibilă tuturor și adâncul , care rămâne "ascuns", deci accesibil doar inițiaților.

            Rolul poetului este și acela de a-l iniția pe cititor în cele mai ascunse aspecte ale artei. Misterul, adâncul poeziei este sugerat chiar din prima sintagmă exclamativă:"Nadir latent!" (NADÍR s. n. (Astron.) Punct de pe bolta cerească, opus zenitului, situat la intersecția verticalei locului cu emisfera cerească inferioară). Nadirul reprezintă punctul de pe bolta cerească opus zenitului, sugerând astfel tot ceea ce este ascuns, camuflat, epitetul "latent" accentuând ideea de ermetic, nemanifestat. Poetul creează prin poezie o lume nouă, un "joc secund", comparat cu meduzele care simbolizează imaginea sinelui.

            Motivul literar al apei apare în ambele strofe, însemnând oglindire, reflectare prin care se transcende ( se depășește limita cunoașterii) lumea reală, obiectivă spre un univers imaginar, acela al poeziei. Ea poate fi asociată cu geneza, devenind simbol al spațiului în care se naște universul secund, mai pur al poeziei.

            Relația de opoziție este pusă în lumină la nivelul structurii poeziei. Astfel, un prim-plan surprinde elemente care sugerează transcendentul, eternul misterul (primele două versuri ale fiecărei strofe), un al doilea trimite către jocul contingentului (întâmplării), al materialității prin metaforele-simbol:"cirezile agreste" (rustice)și "clopotele verzi".

            Limbajul artistic este concis și încifrat, bazat pe principiul economiei de cuvinte care exprimă însă maximum de idei. Ambiguitatea metaforelor și a simbolurilor este dublată de ambiguitatea epitetului. Astfel, epitetul "invers" poate fi asociat verbului "pierzi", sugerând o întoarcere către sinele profund , sau substantivului "zborul" care este un zbor către "nadir", către mister, către inefabil.

            Tema și viziunea asupra lumii sunt puse în lumină prin două simboluri centrale care organizează discursul liric: nadirul și zenitul (ZENÍT s. n. 1. punctul cel mai înalt de pe bolta cerească, diametral opus nadirului, pe verticală, deasupra locului de observație), termeni antinomici ai spațiului astral. Dacă realitatea se constituie sub semnul zenitului, în lumina solară, poezia și arta aparțin nadirului, un spațiu opus, învăluit în misterul asfințitului.

            "Jocul secund" este jocul artei în general, al literaturii și al poeziei în special, în dublul său aspect, de creare rin transfigurare artistică, dar și de interpretare.

            În concluzie, poezia este o artă poetică inedită, cu adânci rezonanţe (ecouri) filosofice, o ipostază a lirismului absolut, pur, modern, dar care presupune trăire profundă.

Bacalaureat, Subiectul al II-lea, MODEL DE REZOLVARE- Modalități de caracterizare a personajului literar

     

Personajele literare fac parte din structura unei opera epice sau dramatice, participă la acțiune și sunt purtătoarele mesajului scriitorului. Acestea sunt "ființe de hârtie", cum le numea Roland Barthes, teoretician al literaturii, adică există doar în lumea ficțiunii, dar mimează realitatea.

Unul dintre personajele operei literare ……….. (titlul operei literare), de ……… (numele autorului),este ……(numele personajului). În realizarea portretului său (fizic și/sau moral) se împletesc modalitãţile de caracterizare directe ( prin datele furnizate de narator, de alte personaje sau de personajul însuşi) şi indirecte (trãsãturile reies din fapte, limbaj, nume, comportament, vestimentaţie, relația cu celelalte personaje, mediul în care trãieşte).

Încă din incipitul textului, ..... (numele personajului) este caracterizat în mod direct. Din spusele ……..   ( naratorului/ altor personaje/ personajului ȋnsuşi) , aflăm că ………(menţionarea trãsaturilo fizice), sugerând ………………. (frumuseţea, urâţenia ca reflex al rãutãţii sufleteteşti etc.)

Portretul moral este dominant, fiind realizat mai ales  prin mijloace indirecte. Astfel, din comportamentul lui reiese că................

Felul în care vorbeşte indică faptul că …..(numele personajului) este ………………………

El este îmbrăcat ...................................... ceea ce sugerează ..............................................  ( sărăcie / eleganță / bun gust / pozitia socială / starea socială / educația / lipsa de educație a personajului).

Mimica si gesticulatia personajului …………..(exemple din text) dovedesc............

În concluzie, …… (numele personajului) este un exemplu de ………………. (simplitate / modestie/ demnitate / curaj / înţelepciune / nobleţe sufleteasca / sensibilitate  etc.) / reprezintă tipul … (încadrarea într-o tipologie umană, de exemplu tipul copilului obraznic/ intelectualui/ avarului etc, ) şi poate constitui un model pentru fiecare dintre noi/ nu trebuie să constituie un model pentru noi .