Valoarea expresivă a verbelor la timpul perfect compus

PERFECTUL COMPUS exprimă o acțiune trecută și încheiată în momentul vorbirii.

În narațiune, verbele la perfectul compus arată pe de o parte plasarea acțiunilor personajului într-o succesiune temporală determinată, iar pe de altă parte exprimă o anumită distanțare a locutorului (narator sau personaj) de evenimentele consumate. În general, este timpul gramatical prin care sunt consemnate manifestări exterioare, concrete, fizice ale personajelor. Perfectul compus realizează un decupaj în fluxul duratei sau separă planul naratorului de planul personajelor. De asemenea, are rol rezumativ sau concluziv, reliefând caracterul ireversibil al evenimentelor.

Rolul verbelor în narațiune

Indiferent de modul și de timpul la care se află, verbele conferă textului dinamism și pot exprima emoția personajului, tensiunea acțiunii, gradarea efectelor narative înspre evidențierea unei situații - limită, acumularea de fapte sau acțiuni care declanșează o criză etc.

Textul narativ are specifice anumite timpuri ale narațiunii, cele mai importante fiind prezentul indicativului ( numit și prezentul narativ, care conferă relatării un ritm dinamic, creând impresia unei acțiuni autentice, imediate, derulate sub ochii cititorului) și perfectul simplu (timp al unei acțiuni trecute, dar încheiate de curând). Celelalte timpuri ale modului indicativ (perfectul compus, mai-mult-ca-perfectul și imperfectul) se combină cu timpurile principale ale narațiunii pentru a prezenta acțiuni de plan secund.