1) Una dintre funcțiile comunicării identificate în textul dat , este cea emotivă, centrată pe emițător, pe personajul-narator. Sunt evidențiate cele mai intense trăiri ale personajului-narator cu ajutorul mărcilor subiectivității ( eu, n-am putut, mea etc.).
2) În secvența m-am lăsat ușor, încet, aproape reptilin , virgulele au rolul de a separa termenii unei enumerații.
3) neliniștea=îngrijorarea
totdeauna=mereu
tiranică= chinuitoare
4) Bate ușor vântul. (lin)
A început să vorbească cu glasul ușor tremurat. (puțin)
Ioana are un somn ușor. (odihnitor)
5) numai - cuvânt format prin compunere (nu+mai)
strânse - schimbarea valorii gramaticale ( din verb la participiu în adjectiv)
povestitorul - cuvânt format prin derivare cu sufix ( a povesti + sufixul - tor)
6) așa=adverb de mod
am (început)=verb auxiliar
-i= pronume personal
7) Pe bancă se află o carte de povești. (articol nehotărât)
Am văzut-o pe stradă. (pronume personal)
O, ce vreme frumoasă! (interjecție)
8)nimic = complement direct
aceea = atribut adjectival
mă= compelemet direct
9) Categoria gramaticală a timpului plasează temporal acțiunea, stabilește cronologia evenimentelor și durata acestora. Verbele la timpul imperfect ( era, liniștea, participam, privea etc.) exprimă acțiuni trecute, dar neterminate în momentul vorbirii. Acestea sunt folosite pentru a reveni în trecut, pentru a nuanța și a retrăi anumite momente din viața personajului.
10) fără să trădeze nimic din afecțiunea lui - propoziție subordonată circumstanțială de mod
de care, în fond, eram așa sigură - propoziție subordonată atributivă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu