MODEL DE REZOLVARE - DEFINITIVAT 2016, Subiectul I, punctul B (INTERJECȚIA)

INTERJECȚIA este partea de vorbire neflexibilă, cu intonație exclamativă, care exprimă o stare sufletească, un îndemn, o adresare sau reproduce sunete din natură (onomatopee).

TIPURI DE INTERJECȚII 

1. INTERJECȚII CARE EXPRIMĂ STĂRI SUFLETEȘTI: of!, vai!, ah!, au! bravo!, ura!; 

2. INTERJECȚII CARE EXPRIMĂ ÎNDEMNURI: hai! marș! zât! 3. INTERJECȚII CARE EXPRIMĂ ADRESAREA: hei!, măi!, bre!, uite!. iată! Ia! 

4. INTERJECȚII IMITATIVE (ONOMATOPEE): buf! tic-tac!poc! ham!miau!

După interjecție se poate pune virgulă sau semnul exclamării.

Vai, e deja miezul nopții!

Ura! echipa a învins.

Funcţii sintactice:

- subiect: Cip-cirip se aude.

- predicat verbal: Hai acasă!

- complement circumstanţial de mod: Raţa merge lipa-lipa

- complement direct: Am auzit buum!

- atribut interjecţional:- Zgomote de pac-pac se aud.

- nume predicativ: E vai de el