BASMUL

      

    Termenul de basm își are originea în limba bulgară (basna) și înseamnă "invenție , închipuire, născocire, scornire".

         BASMUL este o specie a genului epic, în proză, de dimensiuni medii, cu numeroase personaje, purtătoare ale unor valori simbolice, binele și răul, cu o acțiune care implică fabulosul și care se finalizează, de regulă,  cu triumful forțelor binelui.

         După autor , basmele pot fi:

         1) populare ( creații ale colectivității anonime);

         2) culte (creații ale unui autor cunoscut):

             TRĂSĂTURILE BASMULUI:

1)    elementele fabuloase/supranaturale se împletesc cu cele reale;

2)    spațiul acțiunii este vag precizat;

3)    timpul acțiunii este nedeterminat , este mitic ( un trecut îndepărtat, dar fabulos, în care totul este posibil);

4)    are ca temă lupta dintre bine și rău;

5)    are motive specifice: cifrele magice (3, 7, 9, 12) , obiectele magice (apa vie, smicelele , aripioara, paloșul etc.), împăratul fără urmași, superioritatea mezinului, călătoria, probele, căsătoria;

6)    acțiunea urmărește o schemă prestabilită;

OBS. Acțiunea începe printr-un echilibru inițial, care ulterior se destramă, urmând să fie refăcut prin parcurgerea unor probe. După recuperarea acestui echilibru are loc răsplata eroului, iar în final nunta.

7)    are formule specifice:

a)     inițiale (ex:"A fost odată ca niciodată");

b)    mediane (ex.:"și merse o zi, și merse două");

c)     finale (ex: "Ș-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa").

   OBS. Formula inițială introduce cititorul în lumea ficțiunii, într-un trecut îndepărtat, nedeterminat în care se petrece o întâmplare unică, Formula mediană are rolul de a înainta acțiunea, iar formula finală marchează încheierea acțiunii și proiectează cititorul înapoi, în lumea ficțiunii.

8)    unele personaje au puteri supranaturale ( se pot metamorfoza, pot întreprinde acțiuni miraculoase);

9)    limbajul folosit se caracterizează prin oralitate: folosirea unor cuvinte și expresii populare, regionalisme, arhaisme, propoziții exclamative și interogative, fraze ritmate;

10)      personificarea, antiteza și hiperbola sunt figurile de stil specifice basmului;

11)      are o morală: binele învinge întotdeauna răul.

Criticul literar Vladimir Propp împarte personajele basmului în următoarele categorii: răufăcătorii, ajutoarele (personajele care îl însoțesc pe erou) și donatorii ( personajele care îi oferă eroului ceva care îl va ajuta la un moment dat să depășească un impas).