MODEL DE REZOLVARE - TITULARIZARE 2013, Subiectul al II-lea , punctul B

EVALUAREA este o componentă fundamentală a procesului de învățământ care asigură evidențierea atât a cantității cunoștințelor dobândite, cât și a calității lor. De asemenea, rolul ei este să depisteze limitele învățării (greșeli, lacune, nivel prea scăzut de cunoștințe, dificultăți în interpretarea și aplicarea acestora) , pentru depășirea lor și realizarea progresului școlar.

Evaluare are rolul de a măsura și aprecia, în funcție de obiective, eficiența procesului de predare - învățare.

TIPURI DE EVALUARE - inițială(predictivă), formativă (continuă, curentă), sumativă (cumulativă, finală)

EVALUAREA INIȚIALĂ se face la începutul unei etape de instruire (an școlar, ciclu de învățământ) sau la clase nou formate pentru a stabili nivelul de pregătire al elevilor.
Pe baza testului inițial, profesorul identifică lacunele în pregătirea elevilor ( un prim avantaj) și stabilește un plan de remediere a situației (al doilea avantaj), dacă este cazul. Un dezavantaj, ar fi faptul că nu permite o apreciere globală a performanțelor elevului și nici realizarea unei ierarhii. De asemenea, nu poate să stabilească cauzele existenței lacunelor (al doilea dezavantaj).
Metoda de evaluare este testul scris. Acesta cuprinde un ansamblu de itemi , variați ca mod de formulare ( întrebări, exerciții), care vizează un volum mare de cunoștințe și capacități,  pentru a afla ce informații deține elevul și ce știe să facă cu ele.

Prin item, vom înțelege sarcina de efectuat (întrebarea, exercițiul) și răspunsul așteptat.

Am ales această metodă, testul scris, deoarece permite evaluarea unui volum mare de cunoștinte și a unui număr mare de elevi, într-un timp relativ scurt.