PROIECT DIDACTIC - Textul argumentativ

PROIECT DE LECŢIE

Data: 

Şcoala: 

Clasa: 

Profesor: 

Disciplina: Limba şi literatura românã

Subiectul: Textul argumentativ

Tipul lecţiei: dobândire  de noi cunoştinţe

Locul desfãşurãrii lecţiei: sala de clasã

Durata: 50 de minute

Obiective operaţionale:

a.cognitive

   La sfârşitul lecţei, elevii vor fi capabili:

1. sã explice conceptul de argumentare;
2. sã cunoascã structura unui text argumentativ;
3. sã identifice conectorii argumentãrii într-un text dat;
4. sã redacteze un text argumentativ pe o temã indicatã.

b. afective

    La sfârşitul lecţei, elevii vor fi capabili:

1. sã participe la orã intens, rãspunzând întrebãrilor sau punând ei înşişi întrebãri cu privire la temã.

c. formative

   La sfârşitul lecţei, elevii vor fi capabili:

1.sã-şi integreze noile concepte într-un sistem propriu de cunoştinţe;

2. sã aplice tehnica argumentãrii în situaţii concrete din viaţa cotidianã.

Strategia didacticã

     Metode şi procedee: exerciţiul, conversaţia euristicã, explicaţia, învãţarea prin descoperire.

     Forme de organizare : activitate frontalã, activitate individualã

     Resurse: - capacitatea de învãţare a elevilor

               - modele de texte argumentative.

     Materiale didactice: manualul,fişe de lucru , fişa-sintezã

SCENARIU DIDACTIC

1.Momentul organizatoric

       Notarea absenţilor şi pregãtirea materialelor necesare pentru lecţie.

2.Verificarea temei

Elevii au avut ca temã de completat urmãtoarele fraze:

Îmi place / nu îmi place sã ascult muzicã, pentru cã ...

Îmi place / nu îmi place sã citesc, pentru cã …

Îmi place / nu îmi place sã merg la cinema, pentru cã ...

3.Captarea atenţiei

      Le propun elevilor un joc amuzant si interesant : Elevii se prezintã spunându-şi   prenumele şi caracterizându-se cu un adjectiv care începe cu acceaşi literã cu care începe prenumele, aducând şi câte un  argument al alegerii acelei caracteristici.

           

4.Anunţarea subiectului lecţiei şi a obiectivelor

Pentru cã am observat cã unii elevi nu reuşesc sã-şi susţinã punctul de vedere într-o discuţie, m-am gândit cã ar fi util pentru ei sã înveţe în mod organizat, nu intuitiv,cum se argumenteazã un punct de vedere.

Anunţ titlul lecţiei şi îl scriu pe tablã:  Textul argumentativ.

Prezentarea obiectivelor menţionate.

5.Conducerea învãţãrii şi dobândirea  de noi cunoştinţe

Elevii primesc o fişã de lucru (anexa 1)care conţine un text în care trebuie sã identifice argumentele.

Le explic elevilor faptul cã argumentarea este un mijloc de a susţine sau de a demonstra un punct de vedere.

Elevii identifica argumentele.

            Elevii noteaza in caiete definiţia argumentãrii.

             Argumentarea este un mijloc prin care se susţine sau se demonstreazã în mod logic un punct de vedere privitor la o anumitã temã.Orice argumentare presupune folosirea unor conectori (cuvinte de legãturã), întrucât scopul sãu este de a convinge, iar un text conţinând o argumentare se numeşte text argumentativ.

Le citesc elevilor un fragment din piesa lui I. L. Caragiale , O scrisoare pierdutã, cerându-le să motiveze dacă textul întruneste condiţiile unui text argumentativ.

“Farfuridi (emoţionat şi asudând): Atunci iată ce vreau să zic eu, şi împreună cu mine (începe să se înece) trebuie să zică asemenea toţi aceia care nu vor să cază la extremitate ( se îneacă mereu),adică vreau să zic, da, ca să fiemoderaţi...adică nu exageraţiuni!...Într-o chestiune politică...şi de care...de la care atârnă viitorul, prezentul şi trecutul ţării...să fie ori prea prea-prea, ori foarte-foarte...(se încurcă, asudă şi înghite)încât vine aici ocaziunea săîntrebăm pentru ce?...da...pentru ce?...Dacă Europa...să fie cu ochii aţintiţi asupra noastră, dacă mă pot pronunţa astfel, care lovesc soţietatea, adică dincauza zguduirilor...şi..şi mă-nţelegi, mai în sfârşit, pentru care în orice ocaziuni solemne a dat probe de tact...vreau să zic într-o privinţă, poporul, naţiunea,Romania...(cu tărie) ţara în sfârşit..cu bun-simţ, pentru ca Europa, cu un moment mai înainte să vie şi să recunoască, de la care putem zice depandă..(se încurcă şi asudă mai tare) precum, daţi-mi voie – (se şterge)la 48, la 34, la 54,la 64, la 74 asemenea şi la 84 şi 94 eţetera, întrucât ne priveşte...precum ca sădăm exemplu, chiar surorilor noastre de ginte latină însă!(Foarte asudat se şterge, iar se şterge şi suflă foarte greu. Trahanache a urmărit cu mâna tactul  sacadelor oratorice ale lui Farfuridi. Bravo şi aplauze în fund, conduse de Brânzovenescu; râsete şi sâsâituri în grupul lui Caţavencu. Clopoţelul luiTrahanache de abia se mai aude. După ce s-a mai oprit zgomotul, cu multă aprindere)Daţi-mi voie! Termin îndată! Mai am două vorbe de zis(zgomotul tace) Iată opinia mea:(în luptă  supremă ,oboseala îl biruie)

Din două una, daţi-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! Dar atunci să se schimbe pe ici, pe colo, şi anume în punctele...esenţiale....Din această dilemă nu puteţi ieşi...Am zis!”

Elevii vor observa că textul nu respectă tehnica argumentării şi nu este persuasiv, nerespectând structura unui asemenea text şi nici calităţile generale ale stilului.

Elevii primesc o fişã cu un model de text argumentativ realizat pe baza unui citat (anexa 2) şi le cer sã identifice pãrţile componente ale textului argumentativ.

Se stabileşte structura textului argumentativ şi se noteazã pe tablã.

            Structura textului argumentativ:

            - o ipotezã (ideea care trebuie susţinutã cu argumente) ;

            - argumentarea propriu – zisã (pro sau contra);

            - o concluzie (reluarea, într-un mod nunţat, a ipotezei).

        Ordonarea pãrţilor componente ale textului argumentativ se realizeazã cu ajutorul unor elemente conectoare (adverbe, locuţiuni adverbiale, conjuncţii, locuţiuni conjuncţionale, structuri verbale) care exprimã diferite raporturi.

        Elevii primesc o fişă-sinteză (anexa 3), conţinând conectorii cel mai frecvent utilizaţi, ca şi rolul lor în argumentare.

        Elevii identificã conectorii din textul dat (anexa 2).

      6.Fixarea cunoştinţelor

      Elevii primesc o fişã de lucru (anexa 4) pentru fixarea cunoştinţelor.

      Elevii rezolvã cerinţele.

7. Asigurarea feed-backului

Evaluarea se face pe tot parcursul lecţiei prin aprecieri şi observaţii curente.Sunt notaţi cei cu o contribuţie deosebitã la realizarea orei.

8.Temã pentru acasã

Redactează un text argumentativ despre copilărie de 15-20 rânduri, pornind de la afirmaţia lui Lucian Blaga: „Copilăria este inima tuturor vârstelor.”( „Cugetări”)

FIȘĂ DE LUCRU - Aventurile lui Tom Sawyer, Mark Twain

 FIȘĂ DE LUCRU

Citește, cu atenție, textul:

AVENTURILE LUI TOM SAWYER

                                                       de Mark Twain

            Sosi şi dimineaţa de duminică. Întreaga fire, proaspătă, strălucitoare, fremăta de viaţă. Inimile erau pline de cântec, iar celor cu inima tânără cântecul li se revărsa pe buze. Pretutindeni nu

vedeai decât chipuri voioase, peste tot domnea primăvara, văzduhul era plin de mireasma salcâmilor în floare. […]

            La capătul drumului apăru Tom, ducând o căldare cu var şi o bidinea cu coadă. Când dădu cu ochii de gard, întreg peisajul se posomorî şi o adâncă melancolie îi întunecă sufletul. Douăzeci şi şapte de metri de gard, de doi metri şi jumătate înălţime! Lumea îi păru fără rost, viaţa, o povară. Oftând, înmuie bidineaua şi o trecu peste şipca de sus, repetă operaţia, mai dete o dată; măsură din ochi neînsemnata fâşie văruită, apoi vasta întindere de gard nevăruit şi se lăsă descurajat pe o buturugă.

            Tocmai atunci ieşi Jim pe poartă, sărind într-un picior, cu o găleată goală în mână şi cântând „Fetiţele din Buffalo”. Lui Tom niciodată nu-i plăcuse să se ducă la fântână după apă, dar astăzi era de altă părere. Îşi aminti că la fântână se adună fel de fel de lume, băieţi şi fete de toate culorile: albi, mulatri şi negri, care îşi aşteptau rândul flecărind, schimbând între ei tot felul de nimicuri de joacă, ciorovăindu-se, luându-se la bătaie şi zbenguindu-se în fel şi chip. Îşi mai aminti, că, deşi până la fântână nu erau decât vreo sută şi ceva de metri, Jim zăbovea totdeauna cel puţin un ceas până să se întoarcă cu căldarea cu apă; şi chiar şi atunci trebuia să se ducă cineva după el să-l tragă de mânecă. Aducându-şi aminte de toate acestea, Tom spuse:

            — Măi Jim, mă duc eu să aduc apă dacă dai tu niţel cu bidineaua.

            Jim scutură energic din cap şi răspunse:

            — Nu poate, dom' Tom. Stăpâna spus la mine trebui aduci apă şi nu opreşti pierzi timp şi joci. Spus dânsa şi dom' Tom roagă eu văruieşte, şi spus dânsa că eu vede treabă, văruit ai grijă dânsa!

            — Lasă, mă Jim, nu te lua după ea. Aşa vorbeşte ea totdeauna. Dă-ncoa' găleata, nu stau mult... un minut. Nici n-o să ştie.

            — Ba, mi-e frică, dom' Tom. Stăpâna spus suceşte gâtu' Jim. Crede, dom' Tom.

            — Dânsa?!... Fugi de-acolo! Nu bate niciodată pe nimeni, îţi ciocane niţel capu' cu degetaru', ce, asta-i bătaie? Spune şi tu! Aşa te sperie ea cu vorba. Da' ce, vorbele le simţi? Mai rău când începe să plângă, Jim, auzi Jim?.... Îţi dau o bilă albă, una de marmură!

            Jim începu să se cam înmoaie.

            — O bilă albă, Jim!... Uite-aici. Aşa-i că-i grozavă?

            — Tii!... Jim nu văzut aşa bil'. Da, dom' Tom, Jim frică bate stăpâna...

            — Şi hai să-ţi arăt şi buba mea de la picior!

            Jim era şi el om; cum ar fi putut să reziste unei asemenea ispite! Puse găleata jos, luă în primire bila albă şi, uitând de toate, se aplecă plin de curiozitate peste piciorul cu bubă, în timp ce Tom desfăcea pansamentul. Un minut mai târziu, Jim fugea de-i sfârâiau călcâiele, la vale, spre fântână, cu găleata zdrăngănind a gol. Tom văruia de mama focului, iar mătuşa Polly părăsea câmpul de bătaie, cu un papuc în mână şi eu bucuria învingătorului în priviri.

            Dar zelul lui Tom nu dură mult. Începu să-şi amintească ce planuri făurise el pentru ziua aceea. În curând băieţii care nu fuseseră pedepsiţi aveau să iasă pe stradă şi să facă fel de fel de năzdrăvănii. Ce-or să-şi mai bată joc de el că era pedepsit să lucreze! Gândul ăsta îl seca la inimă. Începu să se scotocească prin buzunare, inventariindu-şi cu băgare de seamă avuţiile: frânturi de jucării, bile şi o mulţime de alte nimicuri. Poate că i-ar fi ajuns ca să ademenească pe careva să lucreze în locul lui, dar n-ajungeau nici pe departe ca să-şi cumpere o jumătate de oră de libertate deplină. Aşadar îşi băgă înapoi în buzunare averea, mai bine rânduită decât o scosese, şi renunţă mâhnit la ideea de a încerca să-i cumpere pe băieţi. Deodată, însă, în acea clipă întunecată şi plină de deznădejde, îi veni o idee! O idee straşnică, măreaţă! Luă iar bidineaua şi se apucă liniştit de lucru. Nu trecu mult, şi la orizont apăru Ben Rogers; tocmai băiatul de a cărui gură se temea cel mai mult. Ben venea ţopăind: hop-ţop-hop, dovadă că inima-i era voioasă şi plină de speranţe mari. Muşca dintr-un măr şi la răstimpuri scotea câte un chiot lung şi melodios, urmat de un sonor „ding-dong-dong, ding-dong-dong”, fiindcă făcea pe vaporul. Când se apropie, reduse viteza, o luă prin mijlocul străzii, înclină mult la tribord şi făcu nişte manevre maiestuoase de acostare. Era nici mai mult, nici mai puţin decât „Marele Missouri”[1], cu cala cufundată, chipurile, la vreo trei metri în apă; el era vapor, căpitan şi clopoţelul telegrafului în acelaşi timp, astfel încât trebuia să-şi închipuie că stă pe propria-i punte de comandă, că dă ordine şi că tot el le şi execută.

            — Stopaţi, dom'le comandant! Ting-ling-ling! Încetini şi se îndreptă prudent spre marginea drumului. Maşina înapoi! Ting-ling-ling! Braţele i se încordară şi coborâră ţepene de-a lungul corpului. Tribordu-napoi! Ting-ling-ling! Zdup-zdup-zdup! Braţul drept descria între timp cercuri falnice, fiindcă înfăţişa un zbat[2] de treisprezece metri. Babordu-napoi! Ting-ling-ling! Zdup-zdup-zdup! Mâna stângă începu să descrie cercuri. Stop tribordu'! Ting-ling-ling! Stop babordu'! Vino la tribord! Stop! Lasă-ncet zbatu'de-afară! Ting-ling-ling! Zdup-zdup-zdup! Dă bandula[3]. Mai iute! Dă şi parâma! Haide, ce stai? Prinde-o de ciotu' ăla! Volta peste tot! Dă-i drumul! Stop maşinile, dom'le comandant! Ting-ling-ling! Şşt! ş-ş-ş-t! ş-ş-t! (Încerca ventilele.)

            Tom văruia înainte liniştit, de parcă nici n-ar fi văzut vaporul. Ben se zgâi o clipă la el, apoi zise:

            — Hi-hi! Ai păţit-o, ă?

            Niciun răspuns. Tom cercetă ultima dâră de var cu o privire lungă şi scrutătoare de artist, mai plimbă o dată cu gingăşie bidineaua peste acelaşi loc şi iarăşi examină rezultatul cu o privire critică. Între timp, Ben se apropiase de el ca la un pas. Lui Tom îi lăsa gura apă după măr, dar părea cu totul şi cu totul absorbit de treaba pe care o făcea. Pierzându-şi răbdarea, Ben spuse:

            — Ce e, şefule? Te-a pus la treabă?

            — A, tu erai, Ben? Nici nu te văzusem.

            — Știi? Eu mă duc la scăldat... Sâc!... Ce-ai mai vrea şi tu, te cred!... Ori te pomeneşti că-ţi place mai bine să dai cu bidineaua?... Sigur, tu te dai în vânt după muncă, mie-mi spui!

            Tom îl privi o clipă lung, apoi spuse:

            — Ce, tu zici că asta-i muncă?

            — Da' ce-i?

            Tom se apucă iar de văruit. Mai dete de două-trei ori cu bidineaua, apoi răspunse nepăsător:

            — O fi, n-o fi... eu atâta ştiu, că-mi place.

            — Fugi d-aci... nu cumva vrei să te cred?

             Tom văruia înainte de zor.

            — Cum să nu-mi placă? Da' ce zici tu, că în fiecare zi îţi pică norocul să văruieşti un gard ca ăsta?

            Iată că lucrurile apăreau într-o lumină cu totul nouă. Ben încetă brusc să mai ronţăie mărul. Tom plimba graţios bidineaua în sus şi-n jos, se dădea câte un pas înapoi, ca să vadă efectul, mai migălea pe ici, pe colo, îşi privea din nou opera, iar Ben… Ben îi urmărea fiecare mişcare, din ce în ce mai îngândurat. Nu trecu mult şi, nemaiputându-se stăpâni, zise:

            — Mă, Tom, lasă-mă să văruiesc şi eu niţel!

            Tom se opri o clipă, chibzuind adânc în sinea lui, fu cât p-aci să încuviinţeze, dar numaidecât se răzgândi:

            — Nu, nu se poate, Ben. Mătuşa Polly ţine mult la gardu' ăsta, fiindcă, ştii, e la stradă... Să fie ăl din dos, n-aş zice nimica, şi nici ea. Zău, nu-ş' ce-are ea cu gardu' acesta; zice că trebuie văruit cu mare, mare grijă. Eu zic că din o mie de băieţi, ce din o mie... din două mii, unu' dacă s-o pricepe să-l văruiască bine!

            — Ce spui, mă!... Hai, Tom, nu mai fi aşa, lasă-mă şi pe mine să încerc numai un pic. Ce, să fiu eu în locul tău, nu te-aş lăsa?

            — Cum, Ben, crezi că eu nu vreau să te las?... Vreau, vreau, mă Ben, zău că vreau... da' tuşa Polly... uite, ca să vezi, a vrut Jim să văruiască gardul, nu i-a dat voie; şi Sid a vrut să-l văruiască, şi nici lui nu i-a dat voie. Tu nu vezi că nu pot? Nu pot şi gata. Dacă te las să-l văruieşti şi se întâmplă vreun bucluc, ce mă fac, ai? Spune şi tu.

            — Fugi d-acolo, că n-o să se întâmple nimic, o să-l fac la fel de bine ca tine! Hai, lasă-mă să-ncerc! Haide! Hai, că-ţi dau cotoru' mărului, cu toţi sâmburii!

            — De, ştiu şi eu ce să zic... Nu, zău, Ben, nu se poate, mi-e frică.

            — Îţi dau tot măru'!

            Tom se despărţi de bidinea cu şovăială pe chip şi cu bucurie în suflet. Iar în timp ce fostul vapor „Marele Missouri” trudea şi năduşea în soare, artistul scos la pensie şedea pe un butoi din apropiere, la umbră, bălăbănindu-şi picioarele, molfăind din măr şi urzind planuri cum să mai prindă în laţ şi pe alţi proşti. Se găsiră destui; una-două răsărea câte un băiat. Venea să-şi bată joc şi rămânea să văruiască. În clipa când Ben nu mai putu de oboseală, Tom îi şi cedă rândul lui Billy Fisher, în schimbul unui zmeu bine cârpit, şi când îi expiră termenul lui Billy, Johnny Miller oferi un guzgan mort, plus sfoară de hâţânat; şi tot aşa în şir, timp de câteva ceasuri. De unde, dimineaţa Tom fusese un biet băiat nevoiaş, pe la mijlocul după-amiezii abia îşi mai putea număra avuţiile. În afară de obiectele mai sus numite, avea douăsprezece bile, un ciob de sticlă albastră străvezie, un mosor fără aţă, o cheie care nu descuia nimic, o bucată de cretă, un dop de sticlă, un soldat de plumb, o pereche de mormoloci, şase pocnitoare, un pisoi chior, o clanţă de alamă, o zgardă de câine (păcat că n-avea câine!), nişte plăsele de briceag, patru coji de portocală şi o cercevea veche, stricată. Timpul trecuse plăcut, fără nicio oboseală, fusese înconjurat de prieteni şi unde mai pui că gardul avea pe el trei straturi de văruială! Dacă nu s-ar fi isprăvit varul, i-ar fi ruinat pe toţi băieţii din târg.

            Tom spunea că, la urma urmei, lumea nu era chiar aşa de plicticoasă. Descoperise fără să ştie că pentru a face pe om să dorească un lucru, fie că-i bărbat în toată firea, fie că-i băieţaş, trebuie să-i înfăţişezi acel lucru ca greu de obţinut.

Traducere de Frida Papadache

A. Alege litera corespunzătoare răspunsului corect.

1. Gardul pe care Tom trebuie să-l văruiască are lungimea de:

a.    doi metri şi jumătate;

b.    doi metri;

c.    douăzeci de metri;

d.    douăzeci şi şapte de metri.

2. Jim o ia la fugă spre fântână fiindcă:

a.    a fost certat de mătușa Polly;

b.    dorește să obțină bila de marmură;

c.    s-a speriat de piciorului lui Tom;

d.    vrea să întâlnească băieți și fete.

3. Motivul pentru care Tom nu îi acordă inițial atenție lui Ben este următorul:

a.    Ben este băiatul de a cărui gură se temea cel mai mult;

b.    Ben se joacă de-a vaporul, iar lui Tom nu-i place acest lucru;

c.    Tom aplică o strategie menită să-l scape de văruitul gardului;

d.    Tom nu îl observă fiind absorbit de treaba pe care o făcea.

4. Văruitul gardului se încheie:

a.    dimineața;

b.    după-masă;

c.    la prânz;

d.    seara.

B. Stabilește ordinea logică și temporală a următoarelor idei ale textului, apoi notează pe foaia de concurs doar cifrele corespunzătoare acestora, într-o casetă similară celei de mai jos:

 1.   Ben îi oferă lui Tom un măr.

 2.   Ben îl ironizează pe Tom.

 3.   Ben îl roagă pe Tom să-l lase să văruiască și el gardul.

 4.   Ben Rogers se joacă de-a vaporul.

 5.   Jim se îndreaptă cântând spre fântână.

 6.   Tom discută cu Jim.

 7.   Tom se retrage la umbră.

 8.   Tom văruiește prima șipcă din gard.

C.  Răspunde prin enunțuri, la fiecare dintre următoarele cerințe:

1. Notează, din text, două cuvinte care denumesc părțile unei nave.

2. Precizează ziua săptămânii și anotimpul în care se petrece acțiunea.

3. Prezintă două motive pentru care Tom îi propune lui Jim să îl lase să meargă el după apă.

4. Explică, în cel mult 10 rânduri, semnificația următoarei enumerații: „douăsprezece bile, un ciob de sticlă albastră străvezie, un mosor fără aţă, o cheie care nu descuia nimic, o bucată de cretă, un dop de sticlă, un soldat de plumb, o pereche de mormoloci, şase pocnitoare, un pisoi chior, o clanţă de alamă, o zgardă de câine (păcat că n-avea câine!), nişte plăsele de briceag, patru coji de portocală şi o cercevea veche, stricată.”

D. Explică, într-un text de cel mult 20 de rânduri, valorificând  fragmentul citat, de ce crezi că Tom este un băiat ingenios.

---

[1] Unul din cele mai mari vase care navigau pe fluviul Mississippi.

[2] Zbat s.n. roată propulsoare, folosită ca mijloc de locomoţie navală pentru vasele de altădată

[3] Bandulă s.f. frânghie la capătul căreia este atârnată o greutate, cu ajutorul ei se aruncă pe mal parâma de legarea vaporului.

FIȘE DE LUCRU - Tipuri de comic ( text- suport - O SCRISOARE PIERDUTĂ, I. L. Caragiale)

           FIŞĂ DE LUCRU

Grupa nr.1: COMICUL DE SITUAŢIE

            Se dă textul:

” Caţavencu: (spumând, se repede din mijlocul grupului său la tribună cu pumnii încleştaţi şi zbierând febril. Un moment tăcere.): Fraţilor! Domnilor! Un moment, onorabili cetăţeni! Am voit să acopăr o ruşine care se petrece de atâta vreme în sânul oraşului nostru. (…)

Pristanda : (…) (Cătră cei din fund) Pe ei, copii! (Grupul din fund cu Pristanda, Farfuridi, Brânzovenescu, Cetăţeanul turmentat se reped la tribună şi pun mâna pe Caţavencu.)

Caţavencu (continuând a zbiera în mijlocul zgomotului): O scrisorică a prefectului cătră…

Grupul lui Caţavencu: Pe ei, fraţilor. (Grupul din faţă dă năvală spre fund.)

Toată lumea: Afară! Ho! huideo!” (..)

·         Prezentaţi pe scurt fragmentul. În ce situaţie sunt prezentate personajele?

·         Cum se comportã ele? Este un comportament potrivit cu activitatea care se desfăşoară în acel moment?

• Daţi exemple şi de alte situaţii care stârnesc râsul.

FIŞĂ DE LUCRU

Grupa nr.2: COMICUL DE CARACTER

• Raportaţi fiecare personaj la o tipologie umană căreia îi aparţine, argumentându-vă părerea:

     Tipătescu                                        *încornoratul

     Trahanache                                     *prostul fudul

      Dandanache                                   *omul fără personalitate

     Pristanda                                         *slugarnicul

     Caţavencu                                       *demagogul politic 

     Cetăţeanul turmentat                      *naivul

     Farfuridi                                         * prostul ticălos

     Brînzovescu                                   * primul amorez şi donjuan

FIŞĂ DE LUCRU

Grupa nr.3: COMICUL DE LIMBAJ

      Se dau fragmentele:

a) “Trahanache: …A! ce coruptă soţietate!...Nu mai e moral, nu mai sunt prinţipuri, nu mai e nimic: enteresul şi iar enteresul…Bine zice fiu-meu de la facultate alaltăieri în scrisoare: vezi, tânăr, tânăr, dar copt, serios băiat! zice: “Tatiţo, unde nu e moral, acolo e corupţie, şi o soţietate fără prinţipuri, va să zică că nu le are!...”

b) “ Dandanache: Cu ocazia aledzerii, neicusorule, cu ocazia aledzerii; stii, m-a combătut opoziţia si colo, si dincolo, si dincolo…si rămăsesem eu…care familia mea de la patuzsopt în Cameră…rămăsesem mă-nţeledzi fără coledzi…si asa am venit pentru aledzere.”

            Cerinţe:

• Identificaţi în textele date cuvinte pronunţate greşit/deformate.Scrieţi forma literară a acestora.

• Identificaţi în textele date şi alte mijloace de realizare a comicului de limbaj.

FIŞĂ DE LUCRU

Gr. nr.4 : COMICUL DE NUME

• Căutaţi în dicţionar termenul de la care este derivat numele lui Pristanda. Explicaţi, prin conduita personajului, ambele sensuri ale noţiunii. Dar prenumele Ghiţă ce vă sugerează?

• Există, în comedie, şi un personaj care nu are nume propriu: Cetăţeanul turmentat. De ce credeţi că nu are nume? Pe cine reprezintă el? Puteţi găsi şi altă semnificaţie pentru turmentat decât cea care sugerează băutura?

• Ce personaje inseparabile, în comedie, poartă nume derivate de la noţiuni comune înrudite? Cum interpretaţi semnificaţiile respective?

DEX

PRISTANDÁ, pristandale, s. f. (Reg.) Numele unui dans popular asemănător cu brâul; melodie după care se execută acest dans

FIŞĂ DE LUCRU

Gr. nr. 5: COMICUL DE MORAVURI SI DE INTENŢI1

·         Explicaţi în ce constă comicul de moravuri în opera O scrisoare pierdută de I.L.Caragiale

• În ce constă comicul de intenţii în opera lui Caragiale?  Care este atitudinea scriitorului faţă de persoanjele sale?