FIȘĂ DE LUCRU - Joc și joacă

Jucăriile

de Marin Sorescu

Noi care suntem îngrozitori de mari,

Care n – am mai căzut pe gheaţă

Dintre cele două războaie,

Ori dacă din greşeală am alunecat vreodată,

Ne – am şi fracturat un an,

Unul din anii noştri importanţi şi ţepeni

De gips...

O, noi cei îngrozitori de mari

Simţim câteodată

Că ne lipsesc jucăriile.

Avem tot ce ne trebuie,

Dar ne lipsesc jucăriile.

Ne e dor de optimismul

Inimii de vată a păpuşilor

Şi de corabia noastră

Cu trei rânduri de pânze,

Care merge la fel de bine pe apă,

Ca şi pe uscat.

Am vrea să încălecăm pe un cal de lemn

Şi calul să necheze odată cu tot lemnul,

Iar noi să-i spunem: „Du-ne undeva,

Nu ne interesează locul,

Pentru că oriunde în viaţă

Noi avem de gând să facem

Nişte fapte grozave.”

O, cât ne lipsesc jucăriile!

Dar nu putem nici măcar să fim trişti

Din cauza asta

Şi să plângem din tot sufletul

Ţinându-ne cu mâna de piciorul scaunului

Pentru că noi suntem nişte oameni foarte mari

Şi nu e nimeni mai mare ca noi

Care să ne mângâie.

Cerinţe:

1)      Scrie în 5 – 7 rânduri impresia pe care ţi-a lăsat-o lectura poeziei.

2)      Scrie minim 5 elemente legate de joc şi joacă din poezie.

3)      Cum interpretezi faptul că pentru un copil o corabie merge la fel de bine pe apă ca şi pe uscat, iar pentru un adult nu?

4)      Explică înţelesul exclamaţiei retorice: O, cât ne lipsesc jucăriile!

5)      Care este opinia ta despre joc şi joaca?