"Introducție",de Mihail Kogălniceanu

Perioada pașoptistă (1830-1860) are ca nucleu revoluția anului 1848. Modernizarea societății românești, independența politică, libertatea națională, unirea provinciilor române sunt obiectivele social-politice ale mișcării pașoptiste.

         Epoca pașoptistă marchează începutul literaturii noastre moderne. Scriitorii pașoptiști sunt nevoiți "să ardă etapele" care se desfășuraseră succesiv în literaturile occidentale , în decursul a mai bine de un secol și jumătate. Curentele literare (iluminism, preromantism, romantism, clasicism, realism incipient) sunt asimilate simultan. Principala trăsătură a literaturii pașoptiste constă în coexistența curentelor literare, nu numai în opera aceluiași scriitor, ci chiar în aceeași creație.

         La 30 ianuarie 1840 ia ființă , la Iași, revista "Dacia literară", din inițiativa și sub conducerea lui Mihail Kogălniceanu, fiind "întâia revistă de literatură organizată" (George Călinescu), având însă o apariție scurtă, de numai trei numere.

         "Dacia literară" este prima revistă literară, în jurul căreia s-a manifestat un curent național-popular și prin care s-au afirmat primii noștri scriitori moderni. În primul număr al acesteia, Mihail Kogălniceanu publică articolul-program "Introducție" , în care evidențiază principalele idei care vor sta la baza creării și orientării literaturii românești și care este considerat primul manifest al romantismului românesc. Tot în primul număr apare și prima nuvelă istorică "Alexandru Lăpușneanul", de Costache Negruzzi, care respectă direcțiile trasate de Kogălniceanu în articolul-program.

         Kogălniceanu își susține intenția de a face din "Dacia literară" "un repertoriu general al literaturii românești", prin cele patru puncte ale articolului-program, ce vizează: întemeierea spiritului critic în literatura română pe principiul estetic; afirmarea idealului de realizare a unității limbii și a literaturii române; combaterea imitațiilor și a traducerilor mediocre; promovarea unei literaturi originale, prin indicarea unor surse de inspirație în conformitate cu specificul național și cu estetica romantică: "Istoria noastră are destule fapte eroice, frumoasele noastre țări sunt destul de mari, obiceiurile noastre sunt destul de pitorești și de poetice pentru ca să putem găsi și la noi sujeturi de scris, fără să avem pentru aceasta trebuință să ne împrumutăm de la alte nații".

         Prin precizarea surselor de inspirație/ a temelor literare în ultimul punct al articolului, dar și prin diversele trimiteri spre trăsăturile romantismului (aspirația spre originalitate, refugiul în trecutul istoric, aprecierea valorilor naționale și a folclorului, îmbogățirea limbii literare prin termeni populari, arhaici sau regionali), acesta devine un manifest literar, un text cu valoare documentară pentru începutul unui curent literar.

         Literatura pașoptistă se dezvoltă sub semnul romantismului european și parcurge un drum sinuos. După literatura anilor 1825 – 1830, care abundă în adaptări după autori străini, în special francezi, remarcăm sincronizarea dintre apariția manifestului romantismului francez ( Prefața la drama Cromwell, de Victor Hugo, în 1827) și a articolului –program Introducție, publicat de Kogălniceanu în 1840. Scriitorii români ai epocii asimilează rapid manifestul romantismului francez și aplică principiile acestuia, cu particularitățile curentului național-popular de la revista Dacia literară.

         Primii noștri scriitori moderni, precum Costache Negruzzi, V Alecsandri, Gr Alexandrescu, se afirmă în cadrul curentului național-popular de la Dacia literară. Ideile enunțate în articolul –program și promovate de reviste se reflectă în literatura română de la mijlocul secolului al XIX-lea.